Pe 18 iulie 1976, la Montreal, o tânără gimnastă în vârstă de 14 ani își face o intrare fulminantă în istoria sportului. În fața a peste 500 de milioane de telespectatori uimiți, Nadia Comăneci realizează una dintre cele mai mari performanțe din istoria olimpismului, devenind prima sportivă din disciplina sa care obține nota „10 perfect”. O perfecțiune atât de inedită încât panoul de notare nu era programat pentru aceasta și a afișat în schimb un uluitor „1,00”, care a intrat și el în legendă. Venită dintr-un mic orăș, Onești, și dintr-o echipă complet necunoscută, micuța zână cu panglici roșii, care în cadrul acestor Jocuri va obține nota 10 de încă șase ori și va câștiga trei medalii de aur, a devenit instantaneu o legendă mondială.
Instrumentalizare
Dar basmul care le face să viseze pe fetițele din întreaga lume ascunde o realitate tragică: aceea în care se afundă zi după zi o țară înfometată, sub jugul uneia dintre cele mai cumplite dictaturi din blocul estic. Nadia și antrenorul ei, Béla Károlyi, care a format cu mână de fier, încă din copilărie, această sportivă fără egal, devin figuri-cheie ale propagandei lui Ceaușescu: manipulați, instrumentalizați, dar și supravegheați îndeaproape de regim. Realizatoarea Pola Rapaport retrasează destinul extraordinar al celei mai celebre gimnaste din lume, de la primii ei pași pe bârnă, la Onești, până la cererea sa de azil în Statele Unite, cu câteva săptămâni înainte de căderea regimului și execuția cuplului Ceaușescu. O poveste sobră și emoționantă, care îmbină fragmente din autobiografia publicată în 2003 de Nadia Comăneci, Letters to a Young Gymnast, cu alte mărturii (printre care cele ale lui Béla Károlyi, acum antrenor în Texas, și ale Gabrielei Geiculescu, o fostă coechipieră) și numeroase materiale de arhivă.
